CINE/CE ESTE ȘI CE VREA ȘARPELE CU RUJ PE BOT

Conclusiv, pentru mine, acest șarpe este femeia!

Nu există șarpe mai veninos, mai ranchiunos, mai șiret, mai viclean, mai sadic, mai ascuns, mai mușcător decât femeia. Și nu o spun cu răutate, sau cu dispreț, ci afirm asta de la înălțimea unei înțelepciuni (atâta cât mi-a hărăzit Dumnezeu) pe care am acumulat-o în lungul existenței mele.

Contrar celor care cred sau își imaginează că sunt un misogin sadea, eu iubesc foarte mult femeia! Că doar de aia m-am căsătorit cândva cu femeia (e drept c-am divorțat), de aia am un copil (făcut tot cu femeia!), de aia când ies la o plimbare prin oraș, capul îmi devine turelă după rotunjimi de femeie.

Iubesc femeia pentru că ea este generatoarea celor mai interesante și profunde trăiri inspiratoare de idei creative. Iubesc femeia pentru că-mi oferă obiect și subiect al gândurilor mele nocturne.

Femeia, pentru bărbat, devine, la un moment dat, rațiunea de a fi.  

O tachinez, pentru c-o iubesc.

Îi dedic poeme-n proză și poezii (chiar) din același motiv. 

Bun, bun, se vor întreba unii și (mai ales) unele, da de ce cu ruj pe bot și cu mustăți? Simplu, vă răspund: pentru că femeia, după ce a urcat la rangul de femeie, când îi apare în față un ruj, imediat se rujează.

Da, okei, okei, rujul ca rujul, dar mustățile? Iar e simplu de răspuns: toate femeile au mustață! E drept că nu este ea proeminentă așa cam cum ar fi la un bărbat, dar cert este că au. Priviți-le bine și de aproape (dacă aveți pe lângă casă o femeie), mai ales dimineața, când sunt ele nevăcsuite. Toate au. Garantat! Încă unele au chiar și barbă…

Cu toate astea eu o iubesc, pentru că ea este sarea și piperul, culoarea și umbra, soarele și întunericul, chiar sensul acestei vieți atât de terne.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *