ȘARPELE ALB DIN DEPĂRTARE

Venea de peste mări şi ţări. La mine venea. Pentru mine venea. Noaptea. Farurile maşinii sale iscodeau drumul târând după ele maşina ca un mare şarpe alb. M-a găsit. Era o rece noapte de toamnă. Ne-am îmbrăţişat strâns, însetaţi de iubire şi de aşteptare. Venea cu parfumul unei femei străine, cu parfumul și cu mersul unui șarpe nedescoperit încă.

Ne cunoşteam puţin, atât cât îţi permite o primă, anterioară întâlnire. Din acest motiv nu am ştiut cum s-o numesc: Îngeră, Sirenă sau Șarpe. Era frumoasă, foarte frumoasă. Iubirea prindea încet-încet rădăcină adâncă. Cu toate acestea, când i-am spus scurt:
– N-am!
Mi-a răspuns:
„La aşa ceva chiar nu m-am aşteptat”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *