ȘARPELE DIN CASĂ – pildele amicului „X” (4)

„Hai să-ți mai spun”, continuă amicul meu.

„Văd, din postările pe care le-ai făcut tu pe facebook cu „pildele” mele, că, în general am provocat reacții negative, în sensul că eu am fost și sunt considerat vinovat pentru faptul că relația cu nevastă-mea nu a mai mers, nu a mai putut continua… De multe ori m-am, întrebat de ce se întâmplă așa? Sunt eu oare prea subiectiv? Sunt eu orb și nu văd bine ceea ce se întâmplă? Le dau eu tuturor acestor întâmplări reale o dimensiune prea mare, exagerată?”

-Măi, nu știu ce să zic. Oamenii reacționează și în funcție de realitatea vieților lor. De obicei orice reacție este subiectivă. E greu să te pui în realitatea altuia, când realitatea ta este cu totul diferită. De asta se și spune că „bogatul nu va crede pe cel sărman”, că „cel sănătos nu-l va crede pe cel bolnav” și așa mai departe. Dar tu ce vrei să-mi mai spui astăzi?

A oftat. S-a așezat mai bine în fotoliu, a sorbit din cafeaua încă aburindă pe care abia i-o pregătisem, și-a aprins o țigară și a început o zicere. Foarte greu de procesat și asimilat în mintea mea…

„Știi? Adică nu știi, că nu ne-am văzut de multă vreme… La un moment dat am fost foarte bolnav. Fără glumă, am fost la un pas de moarte. Abia mă mai puteam mișca prin casă. Nu mă durea nimic, dar încet, încet, asupra organismului mea se instala un soi de paralizie generalizată. Pe lângă asta treceam printr-o perioadă foarte grea din punctul de vedere al resurselor financiare și, deci, nu-mi puteam permite să merg la un medic pentru consult. Așteptam de la nevastă-mea un gest de compasiune, de participare oarecum la suferința mea, de îngrijorare și de întrajutorare. Știi ce a făcut drăguța de ea? A început să-și bată joc de mine. Seara mai făceam mișcări prin curte, ocolind casa de mai multe ori, ca să nu înțepenesc de tot. Ea mă lua la mișto zicând „ți-ai făcut plimbarea de seară?”

Într-o zi, văzând că starea mea se agravează și știind că nu aveam resurse, zice: „ia și tu niște bani și du-te la un doctor”. Ce crezi, câți bani mi-a dat ea pentru medic?

Nu știu, de unde să știu

Zi și tu o sumă acolo.

Știu și eu, vreo 3-4 milioane, așa ceva. Amicul meu a început să râdă convulsiv. De fapt nu râdea, era un fel amestecat de rictus cu niște sunete ciudat ascuțite care subliniau fața unui om ce știe adevărul pe care nimeni nu-l știa. Rășchirându-și degetele de la o mână în aer zice:

5 lei!

Cum? Du-te bă, că nu te cred.

Da, precum îți spun și cum auzi: 5 lei!

Am amuțit. O știam pe Mariana, nevastă-sa, în stare de multe surprize, dar nici chiar așa, să-și bată joc de amicul meu cu un sadism greu de explicat.

„Tot atunci, continuă el, nu știu cum se face că (Dumnezeu le aranjează pe toate cum știe el mai bine) nevestei mele i-a apărut o carie dentară. Mvaiii, să vezi sperietură și agitație pe ea, ea care se lăuda că are „o dantură de reclamă”. A plecat urgent la București să vadă dacă nu cumva are cancer. A făcut tot felul de analize în acest sens. Pentru o simplă și banală carie a cheltuit 4 milioane și jumătate! Iar eu, care mă aflam între viață și moarte, nu am meritat mai mult de 5 lei!

Ăsta e încă un fapt, pe lângă celelalte pe care ți le-am spus și încă nu ți le-am spus pe toate, care m-a determinat să plec dracului de lângă acea femeie profund negativă, cu o influență nefastă asupra existenței mele!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *